James Joyce
 
Ulysse

Sub picioare-mi se-ntind velinte pentru fiul omului. Se-adasta venirea mea. Ea sta in umbra pala a salonului ferindu-i de boarea rece umerii plecati: si cum raman pironit locului, privind in jur, minunandu-ma, ea imi ureaza bun sosit pe un ton iernatec si urca apoi scara, zvarlind piezis spre mine - numai pentru o clipa - o jerba de venin, cu ochii-i lenevosi.

Un macat moale, verde si mototolit impodobeste salonasul. Ingusta odaita in stil persan. O clipa inaintea mea a fost aici coafeza. I-am sarutat ciorapul si tivul fustei ei, de-un negru ruginiu si prafuit. E cealalta. Ea. Gogarty a venit ieri spre a-i fi prezentat - si ei! Pricina-i Ulysse. Simbol al constiintei intelectualului... Cum ramane cu Irlanda? Dar cu sotul? Paseste-n sus si in jos pe coridor, purtand papuci de pasla sau joaca sah cu sine. De ce ramas-am noi aici? Coafeza fusese chiar acum, tinandu-si capul intre genunchii nodurosi... Simbol al intelectului neamului meu. Asculta! Intunericul se pravale navalnic. Asculta!
- Nu sunt convinsa ca atare treburi ale mintii sau trupului pot fi etichetate drept nesanatoase...
Graieste ea. O voce firava venind de dincolo de glacialele stele. Glas al intelepciunii. Zi-i mai departe. Hai, rosteste-o iara, facandu-ma mai intelept! O voce pe care nicicand nu am mai auzit-o.

Se incovoaie spre mine prin mototolitul salonas. Nu ma pot misca, nici glasui. Apropiere serpuinda a carnii nascuta din stele. Adulter al intelepciunii. Nu. Ma voi duce. Zau ca voi pleca.
- Jim, iubitul meu!
Buze moi se inclesteaza de subsuoara-mi stanga: sarutare incolacita in puzderie de vine. Ard! Ma scorojesc ca o frunza-n flacari! Din subsuoara-mi dreapta zbucneste o vapaie. Sarpele stelelor m-a sarutat: un sarpe rece al noptii. Sunt pierdut:
- Nora!...
Glasul meu, pierzandu-se-n reverberatiile propriilor sale vorbe, se stinge ca si glasul ostenit de intelepciune al Vesniciei chemand pe Abraham peste rasunatoare culmi. Se lasa usor pe spate, peste perne; in voluptoasa intunecare - chip de odalisca. Ochii ei au supt gandurile mele: si-n intunecimea umeda, calda, chematoare si cedanta a feminatatii sale - sufletul meu, topindu-se pre sine, raspandeste si revarsa belsug de samanta...
S-o ia acum cine pofteste!




   |  Tolstoi  |  Dos Pasos  |  Faulkner  |  Greene  |  Huxley  |  Joyce  |  Kafka  |  Proust  |  Woolf  |  Marquez  |