John Don Passos
 
Evadati din paienjenisul orei trei

La naiba, e numai vina lui. De ce mi le-a lasat la indemana, daca nu voia sa le iau? Ori a facut-o dinadins, numai sa ma incerce? Tot timpul am avut in minte sa le inapoiez, dar nu mi-au dat ocazia. "Uite-ti cartile de credit, unchiule Jap. Ti-au cazut pe jos in baie", planuiam sa-i zic, uitandu-ma urat la el si ranjind. Nu, nu-i asta. Era beat, de-aia. I-au cazut din buzunarul interior al hainei pentru ca era afumat, cartile de credit laolalta cu un cocolos de bancnote. Era beat crita. Suge ca un burete in fiecare seara, babalacul asta, iar de mi se intampla si mie nu mai mult decat sa-mi creasca entuziasmul la o halba de bere, imi tine lectii de morala. Trebuie sa-si fi dorit un fiu tare de tot, si-acum e prea tarziu sa-l mai aiba, asa ca imi serveste mie predicile lui, batranul natarau, intentionam sa-i comunic toate astea prin tonul vocii si prin felul cum l-as fi privit in ochi atunci cand aveam sa-i inapoiez cartile de credit. Voiam ca privirea mea sa-i spuna: "Eu sunt Stan Goodspeed si nu ma ating de un sfant". Dar nu mi-au dat ocazia sa strecor un singur cuvant. Erau prea cufundati in gargara lor despre cum vor arunca lumea in aer cu frecusurile astea nucleare ori ce nume demential mai au pentru ele.

Ei zic de tineri ca sunt absurzi, dar de fapt maturii sunt cu adevarat sonati. La ceaiuri ne dezlantuim si noi un pic, fericiti sa ne eliberam de frustrari. Ne distram. In vreme ce blestematii astia de adulti, tot ce fac, sarmanii netoti, este sa-si framante creierul deasupra paharului de alcool. Ceea ce m-a montat a fost felul de-a face pe intelectualii, asa cum stateau acolo, degustandu-si bauturile cu degetele mici incovoiate cu pedanterie si zambind de parca, la naiba, ar fi cel mai destept lucru sa arunci in aer intrega rasa omeneasca. Nu-i nimic de ras.

Stiu ca sunt emotiv. Poate ar trebui sa iau niste tranchilizante. Am simtit cum innebunesc treptat de cand m-am intors de la imputita aia de scoala. Mi-au pus gand rau de la inceput. Directorului i-a displacut indrazneala mea de cum a pus prima oara ochii pe mine. N-o invinuiesc pe matusica ca-i asa de slaba incat face tot ce vrea el. Auzi, sa-l trimiti pe Stan Goodspeed la un azil de noapte unde nu te lasa sa iesi si tu ca sa te relaxezi putin sambata seara. Ce indrazneala pe ei sa pretinda unui pusti sa mearga la culcare la zece si jumatate. N-as fi facut decat sa zac acolo si sa ma simt tot mai frustat. Si-or fi inchipuind cas las. Ei bine, un lucru le-am dovedit in mod sigur profesorilor alora, anume ca nu-s. Se purtau tot timpul parca isi inchipuiau ca baiatul trebuie sa faca pe el de frica. Nu-i Stan Goodspead ala. nu atata vreme cat a mai ramas pe lume un singur taxi.

Acum, ca sa spun adevarul adevarat - un pusti nu trebuie sa se minta pe sine - nu am vrut cu adevarat sa inapoiez banii. Unchiul Jap n-ar simti niciodata lipsa catorva foi. Lasa-l sa-si bata capul unde le-a pierdut. drace, nu mai stiu ce-am vrut. Pur si simplu mi s-a urcat ideea la cap. Asta-i. Fatarnicia de a spune ca a arunca in aer rasa umana inseamna iubire de Dumnezeu. De ce nu pot ei sa spuna ce gandesc?




   |  Tolstoi  |  Dos Pasos  |  Faulkner  |  Greene  |  Huxley  |  Joyce  |  Kafka  |  Proust  |  Woolf  |  Marquez  |