Lacul
 
 

Era catre sfarsitul verii cand Momoi Gipei aparu in Karuizawa, desi ar trebui spus ca aici incepusera sa se arate deja primele semne ale toamnei. Cumpara mai intai niste pantaloni de flanela, schimbandu-i pe cei vechi, imbraca un pulover nou peste o camasa tot noua, dar, cum noptile erau cetoase si reci, isi cumpara si un trenci bleumarin. Karuizawa era un loc grozav pentru a-ti completa garderoba. Isi gasi si niste pantofi care sa-i vina bine. De cei vechi se debarasa in magazin. Infasura hainele pe care le purtase pana atunci intr-un furoshiki, dar cum sa se debaraseze de ele? Daca le-ar arunca intr-una din vilele goale, probabil ca nu le-ar descoperi nimeni pana la vara. Ginpei coti pe o alee si incerca fereastra uneia dintre case, dar obloanele de lemn erau batute in cuie. Sa o deschida cu forta ii era teama. Era ilegal.

De fapt Ginpei nu stia daca era sau nu cautat ca infractor. Era posibil ca fapta sa să nu fi fost raportata de victima. Ginpei arunca furoshiki-ul cu lucrurile din el in lada de gunoi de la intrarea de serviciu. Se simti usurat. Poate din cauza indolentei vilegiaturistilor sau a neglijentei ingrijitorului vilei, lada nu fusese golita, si, cand impinsese pachetul, se auzi un fosnet de hartii umede. Din cauza furoshiki-ului, capacul nu se inchidea bine, dar lui Ginpei nu-i pasa de asta. Dupa vreo treizeci de pasi insa intoarse capul. Avu viziunea unui nor de fluturi de noapte argintii rotindu-se prin ceata in preajma lazii de gunoi. Ginpei se opri, pe punctul de a se intoarce inapoi, dar viziunea argintie disparu aruncand o vaga lumina albastruie pe zadele de deasupra capului sau. La capatul sirului de zade se vedea o arcada cu lumini ornamentale. Era o baie turceasca.

Cand intra in gradina, Ginpei isi trecu mana prin par. Ginpei reusea mereu sa-i uimeasca pe cei din jur cu indemanarea cu care se tundea folosind o lama de ras. O baiesita careia i se spunea Miss Toruko il conduse intr-o camera de baie. Dupa ce inchise usa pe dinauntru, isi scoase jacheta alba. In partea de sus purta doar o panza care ii acoperea sanii. Baiesita incepu sa-i descheie nasturii de la haina de ploaie si Ginpei se trase reflex inapoi, dar apoi se lasa in voia ei, iar in cele din urma ea ingenunche in fata lui si-i scoase pana si ciorapii. Ginpei intra in baia parfumata. Din cauza culorii placilor de faianta, apa parea verde. Parfumul nu era de calitate, dar pentru el, care se tot mutase prin Shinano, ca sa-si piarda urma dintr-un hotel ieftin in altul, era de ajuns ca mirosea a flori. Cand iesi din baie, fata il spala bine pe tot corpul. Lasandu-se pe vine in fata lui, il curata pana si intre degetele de la picioare. Ginpei privi in jos catre crestetul ei. Avea parul putin taiat sub nivelul cefei si ii atarna drept, cum il purtau odinioara femeile dupa ce si-l spalau.
- Sa va spal si pe cap?
- Cum? Ma poti spala si pe cap?
- Desigur, va rog... Am sa vi-l spal...
Ginpei tresari la gandul ca parul sau, doar potrivit cu lama, nu fusese spalat de multa vreme si probabil mirosea urat, dar isi spijini coatele de genunchi si isi lasa capul in fata. Cand, plin de spuma, crestetul era frecat cu sapun, senzatia de jena disparu:
- Vocea ta e chiar placuta ...
- Vocea mea?
- Da, vocea ta ...