Un roman pentru o viata

Un veac de singuratate
 
 

Multi ani dupa aceea, in fata plutonului de executie, colonelul Arcadio Burendia avea sa-si aminteasca de dupa-amiaza indepartata cand tatal sau il dusese sa faca cunostinta cu gheata. Macondo era pe atunci un catun cu vreo douazeci de case de lut si trestie, cladite la marginea unui rau, ale carui ape diafane alunecau prin albia cu pietre lucioase, albe, enorme, ca niste oua preistoric. Lumea era ata de noua, incat multe lucruri nici nu aveau inca un nume, iar pentru a le deosebi trebuia sa le arati cu degetul.

In toti anii, in luna martie, o mica satra de tigani zdrentarosi isi intindea cortul in apropierea satului, si in larma flluierelor si tamburinelor faceau cunoscute noile inventii. Incepusera prin a aduce magnetul. Un tigan voinic, cu barba stufoasa si cu maini de vrabioi, care raspundea la numele de Melchiade, facuse in public o demonstratie grandioasa despre ceea ce numea a opta minune a inteleptilor alchimisti din Macedonia. Trecu din casa in casa, tragand dupa sine doi drugi de metal si toata lumea fu cuprinsa de groaza vazand cum caldarile, sobele, clestii si spirtierele cadeau singure de pe locurile unde se aflau, cum crapa lemnariile din cauza cuielor si a suruburilor care incercau cu disperare sa se smulga din ele, ba chiar obiectele pierdute de multa vreme aparea acolo unde fusesera cautate mai mult si se tarau intr-o debandada turbulenta dupa drugii de fier magici ai lui Melchiade. "Lucrurile au si ele viata, proclama tiganul cu un accent gutural; totul este sa le trezesti sufletul." Jose Arcadio Buendia, a carui imaginatie indrazneata intrecea intotdeauna insusi geniul Naturii, ba chiar si miracolele si magia, socotise ca s-ar putea folosi de aceasta inventie gratuita pentru extragerea aurului din maruntaiele pamantului. Melchiade, care era un om onest, il prevenise: "Nu-i bun pentru asa ceva!" Insa Jose Arcadio Buendia nu credea, in vremea aceea, in onestitatea tiganilor si dadu catarul si o turma de capre in schimbul celor doi drugi magnetici. Ursula Iguaran, femeia lui, care conta pe aceste animale pentru a-si spori avutul in declin, nu izbuti sa-l abata de la gandul asta. "Foarte curand o sa avem atata aur incat o sa pardosim cu el toata casa", ii raspundea barbatul. Timp de cateva luni se incapatana sa dovedeasca temeinicia previziunilor sale. Scormoni tinutul pas cu pas, fara sa uite nici de fundul raului, tarand cei doi drugi de fier si rostind cu voce tare formulele rostite de Melchiade. Singurul obiect pe care reusi sa-l dezgroape fu o armura din secolul al XV-lea ale carei parti erau sudate toate intr-o carapace ruginita si care suna ca o enorma tigva sparta, plina cu pietricele. Atunci cand Jose Arcadio Buendia si cei patru oameni din expeditia sa izbutira sa deschege armura, descoperira in interiorul ei un schelet calcifiat care purta la gat un medalion de arama, cu o suvita de par de femeie.

*


 

1 2 3 4 5